1. Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii. La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al cimpului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de riu vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la git. culoarea rosie, data de foc, singe si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pina in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta si inmormintare.
Raspindit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gitul copiilor. Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la git, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pina la sosirea berzelor sau pina ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
Pornind de la traditia de mai sus, Tudor Arghezi face speculatii asupra istoricului martisorului. Reproduc in forma originala citeva pasaje din volumul Cu bastonul prin Bucuresti , recunoscute pentru pitorescul lor: ...La inceput, atunci cind va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vintul de primavara le pateaza pielea si nu era niciun leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa cae au venit carturaii, facind "farmece" si facind si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga
grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atit de bun incit toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la git. ...Vintul usure de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor, si ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vint dar si de deochi. Un giuvaergiu, ca sa-si vinda firele vindecatoare mai iute, avu ideea sa atirne de ele cite o marturie, care a intrat in pret. Pe cind se platea firul, bijuteria era gratuita. Regula s-a stricat cind bijuteria incepu sa fie vinduta, devenind gratuit firul de matase.
In zilele Reformei, la inceput de primavara, Bucurestii au perezentat un aspect mai fragezit. Pentru ca romanul e totdeauna intreg si solidar cu sine: timpurile de truda si piinea nu-l pot abrutiza pina la uitarea sarutarii si a podoabei - la urma urmelor el nu se lasa biruit pina in suflet si singe de ingrijorarile grotesti ale economiei de piata si de dobinda bancara.
O stea i-a rasarit pe piept, martisorul...
DAN CIOROIANU2. Tradiţia spune că mărţişorul are rolul unui talisman. La început a fost doar un şnur de mătase, împletit din două fire - alb şi roşu - care se prindea de mâna celor dragi pentru a le aduce noroc. Mai târziu, de el a fost legat şi un bănuţ de aur sau de argint, care să aducă bogăţie. Acum, bănuţul a fost înlocuit de alte simboluri - coşarul, trifoiul sau ghiocelul.
Martişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Primele zile ale lui martie erau pentru comunităţile agrare de pe teritoriul ţării noastre începutul anului agrar. Evenimentul se sărbătorea cu prin ritualuri magice, menite să îmblânzească natura şi să aducă un an cu recolte bogate. Luna martie purta numele ocrotitorului cîmpului şi al turmelor, zeul care personifica renaşterea naturii. Mărţişorul cunoscut şi sub denumirea de mărţiguş sau marţ, este atestat ca amuletă încă din secolul al XIX-lea şi se agaţă în dimineaţa zilei de 1 martie la gîtul sau la mâna copiilor pentru a le purta noroc tot anul.
De şnurul împletit din fire de mătase albă şi roşie se lega un bănuţ de aur sau de argint, care se purta 12 zile, după care se lega de prima creangă înflorită. Culorile alb şi roşu ale şnurului semnifică încununarea principiului masculin şi feminin care guvernează viaţa pe pământ. În zilele noastre, bănuţului de odinioară i-au luat alte simboluri - coşarul, ghiocelulori trifoiul, pe care cumpărătorii le aleg după gustul lor sau personalitatea celui căruia îi va fi dăruit. :|: Crina MANOLESCU
3.
Obiceiurile de Martisor erau ca parintii sa lege copiilor o moneda la gat sau la mana si sa ofere celor tineri margele viu colorate insirate pe un lant. Acest gest semnifica puterea si norocul, iar Martisorul se punea de regula in zorii zilei pana sa apara soarele. Traditiile romanesti spun ca 1 Martie este prima zi din an cand se celebra prin sarbatoarea "Matronalia" zeul Marte si puterea acestuia. Martisoarele se confectionau din fire albe si rosii de canepa sau lana, se legau sub forma cifrei 8 de care se atarnau monede din aur si argint. Legenda spune ca intre 1 si 9 martie, "Zilele babelor", baba Dochia toarce langa oi imbracata in noua cojoace pe care le scutura unul cate unul in fiecare zi. Obiceiul spune ca martisorul trebuie tinut 9-12 zile si sa fie atarnat intr-un pom inflorit pentru a aduce noroc si bunastare celei care l-a purtat. In zona Dobrogei, traditiile romanesti spun ca martisorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre inaltul cerului. In zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi mai sanatoase si mai frumoase. In Banat, datina spune ca fetele nemaritate care se spala cu apa adunata de pe frunzele fragilor din padure se vor marita in anul respectiv. In Transilvania, martisorul este agatat de poarta, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a indeparta relele si deochiul. Traditiile romanesti din satele transilvanene dau culoare vietii si confera legendei Martisorului marcarea tranzitiei dintre sfarsitul iernii, anotimpul rece si intunecat, si venirea primaverii, simbolistica a renasterii si optimismului.
Legenda si obiceiuri de Martisor
Istoria martisorului are la baza atestari documentare inca din secolul trecut. Istoria martisorului incepe cand Soarele intruchipat intr-un barbat chipes cobora pe pamant pentru a dansa hora in sate. Un dragon l-a rapit si l-a inchis intr-un beci al unui palat. Nimeni nu indraznea sa-l salveze pe Soare. Un tanar curajos a calatorit 3 anotimpuri (vara, toamna si iarna) pana a gasit castelul si s-a luptat cu dragonul multe zile pana a reusit sa-l infranga. Soarele a fost eliberat iar sangele tanarului ranit cadea pe zapada transformand-o in ghiocei, mesageri ai primaverii. Tanarul curajos a murit fericit vazand ca viata sa a servit unui scop atat de nobil: venirea primaverii. Istoria martisorului mai spune ca de atunci exista obiceiul ca oamenii sa ofere doamnelor si domnisoarelor amulete: un fir alb impletit cu unul rosu. Martisorul este un vechi obicei romanesc mostenit de la daci si romani.
